Anunt
Platforme
Anunturi
Categorii
Zonă clienţi
Cover Story
Spore
Spore
După luni de aşteptare, iată că vedem pe piaţă ultima creaţie a lui Will Wright, initulată sugestiv Spore. Ce promitea acest joc naintea lansării? Cinci stadii diferite, fiecare cu o experienţă unică de joc, bazate pe dezvoltarea unui organism de care ai grijă ncepnd de la stadiul de celulă. O idee pe care nu s-a bazat nici un joc pnă acum şi care suna foarte bine, mai ales datorită libertăţii nemărginite pe care pare să o ofere jucătorului. Vom vedea n continuare cum a reuşit să realizeze Spore aceste obiective. De la lupta pentru hrană la cucerirea galaxiei Cam aşa ar putea fi rezumată ideea jocului celor de la Maxis. Un singur joc ţi oferă posibilitatea de a prelua o celulă, a alege anumite modificări şi structuri, de a o aduce la maturitate, de a determina caracteristicile pe care le va transmite generaţiilor viitoare şi de a ajunge la stadiul de organism avansat. De aici, decisive vor fi interacţiunile cu celelalte organisme ce populează planeta, şi instaurarea dominaţiei asupra lor, pe cale paşnică sau mai puţin paşnică. După cucerirea ntregii planete, creaturile vor căuta să exploreze galaxia, să intre n contact cu alte civilizaţii şi să se impună asupra acestora. Aceste etape sunt concretizate prin cele cinci faze care pot fi parcurse n joc. Să le luăm pe rnd. Prima etapă este şi cea mai simplă, scopul jucătorului fiind acela de a hrăni celula, fie cu alge, fie cu celelalte celule ce populează apa, fie cu amndouă, alegerea determinnd tipul de organism n care se va dezvolta ulterior (carnivor, ierbivor sau omnivor). Binenţeles, plimbările prin adncurile apei nu vor fi numai n scopul admirării peisajului, jucătorul fiind ameninţat la fiecare moment de organisme mai mari care l iau drept hrană. Mai ales pentru celulele carnivore acest lucru reprezintă un motiv permanent de ngrijorare. Pe lngă hrana cea de toate zilele, jucătorul poate colecta şi cteva părţi care i vor face celula mai rapidă sau mai puternică. Acestea nsă vor fi total inutile după terminarea acestui stadiu. După prima etapă, relativ scurtă, jucătorul şi poate edita creatura pornind de la celula iniţială. Pe suprafaţa planetei, scopul său va fi acela de a-şi dezvolta suficient creierul pentru a putea conduce o comunitate ct mai mare. Dezvoltarea se poate realiza n două moduri: formnd alianţe sau vnnd şi exterminnd celelalte creaturi. Jucătorul le poate face pe amndouă, att ct i permit structurile pe care le alege. Aceasta pentru că, pe parcursul evoluţiei, jucătorul poate alege, pe baza punctelor de ADN cştigate, picioare mai rapide, alţi ochi, aripi, ţepi etc. Binenţeles, fiecare din aceste componente mbunătăţeşte anumite aspecte, astfel că rasele mai paşnice vor alege structuri care să le permita charm, dance, pose sau sing ct mai mari (skill-uri sociale), iar celelalte vor da mai mută atenţie tipurilor de atac, hit points-urilor etc. O dată această etapă ncheiată, jucătorul va ajunge să controleze un trib. Tribul va păstra aspectele customizabile, numai că de această dată numai la nivelul simbolurilor oficiale ale tribului şi a mbrăcăminţii membrilor. Aceasta nseamnă că toate modificările de fizionomie sau estetică vor trebui facute n creature stage, altfel veţi rămne cu aceeaşi creatură dezvoltată pe jumătate sau de care nu mai sunteţi mulţumiţi pe tot parcursul jocului. Scopul va fi subordonarea celorlalte triburi, tot pe cale paşnică sau prin război. n funcţie de alegere, jucătorul va dezvolta clădiri care să producă cornuri şi alte instrumente muzicale pentru a impresiona adversarii sau ciocane, suliţe şi făclii pentru a-i ataca. O dată nceiată cucerirea, jucătorul va fi teleportat n lumea civilizată. De menţionat şi că o dată cu stadiul tribal se schimbă şi perspectiva aceasta fiind pnă la sfrşit asemănătoare jocurilor de strategie. n această a patra fază, jucătorul va avea foarte multe lucruri de editat: townhall, 9 tipuri de vehicule n total (deşi nu teribil de deosebite), alte clădiri, mbrăcămintea cetăţenilor. Mai trebuie menţionat şi că de la acest punct, nfăţişarea creaturilor aproape că nu mai contează, pentru că n jocul propriu-zis nu mai apar dect oraşe sau vehicule, creaturile le veţi vedea doar n cteva meniuri diplomatice. n funcţie de drumul urmat pnă la acel punct, vi se va oferi unul din cele trei tipuri de oraşe. n concordanţă cu aceste tipuri se produce şi evoluţia. Oraşele militare se bazează pe forţa armată, oraşele economice stabilesc rute comerciale care n final conduc spre cumpărarea oraşelor rivale iar oraşele religioase pot converti cetăţenii nemulţumiţi din fortăreţele inamice. După dominaţia globală, ntreaga galaxie i se deschide jucătorului. n ultima etapă nava spaţială pe care o controlezi ndeplineşte misiuni pentru planeta sa, intră n contact cu alte civilizaţii, face diverse misiuni pentru ele n vederea alianţei, stabileşte rute comerciale, colonizează alte planete sau se războieşte cu rase extraterestre. Spaţiul este considerat aşadar, ultima frontieră a civilizaţiei. Faza galactică este şi cea mai ntinsă, n multiplayer existnd actualmente 5 milioane de specii făcute de useri. Acum, că am trecut n revistă care sunt punctele esenţiale ale jocului, să urmărim şi alte aspecte. Sandbox Cele cinci etape n care este mpărţit Spore oferă experienţe diferite de joc, după cum spuneam şi la nceput. nsă pentru toate există mai multe puncte comune. Voi menţiona mai nti stilul deja inconfundabil al celor de la Maxis de a crea jocuri care să-i dea jucătorului o mare libertate. Această libertate are nsă neajunsurile ei şi nu e chiar aşa colosală pe ct pare. Ce vreau să spun cu asta? Un lucru foarte simplu: că nu e suficient să-ţi creezi şi să-ţi colorezi cum vrei creatura/clădirea/nava spaţială daccă toate acestea rămn ancorate n lumea destul de limitată a jocului. Această lume, deşi populată de un număr impresionant de creaturi şi schimbată random, nu-ţi oferă prea multe posibilităţi. Poţi fi bun, rău sau ceva ntre, nsă nimic mai mult. Şi de obicei vei alege calea cea mai uşoară. Un exemplu relevant n acest sens este cel din civilisation phase: desi cucerisem şi omorsem tot ce se putea n fazele anterioare, n această etapă mi-am dat seama că e mult mai uşor să acţionez pe partea economică, de aceea am ales această cale. Se poate spune că e bine că există diversitate, nsă diversitatea e doar de suprafaţă. Din acest punct de vedere, Spore n-o să se compare niciodată nici cu cel mai slab RTS, pentru că uită un lucru simplu, legătura dintre aspectele economic, militar sau religios. nsă la acest punct voi reveni mai trziu. Care ar fi dezavantajele unor jocuri de tip sandbox? Pentru că, n ciuda diferenţei de abordare, Spore tinde mult spre stilul sandbox. n primul rnd, atunci cnd ai multe creaturi, personaje, toate customizabile, nu mai ai nimic fix, deci nimic memorabil sau fascinant (dect dacă eşti fascinat, pnă la un punct, de propria creaţie). Apoi mai e problema cu limba universală pe care o vorbesc personajele. Ca şi n Sims, mi s-a părut foarte stresantă. Prefer să au personajele vorbind engleză sau chiar şi altă limbă dect să se creeze senzaţia artificială că lumea influenţată de mine a avut cine ştie ce dezvoltare (inclusiv lingvistică) alternativă. Care aspect suferă cel mai mult datorită acestor dezavantaje? Atmosfera. Ce nu merge Ar fi de fapt mai multe lucruri care nu prea merg n Spore, sau care merg ca vai de capul lor. Primul ar fi grafica. Făcnd abstracţie de engine-ul care nu pare a fi tocmai de ultimă oră şi considernd că Maxis a pornit de la buna intenţie ca jocul lor să fie ct mai accesibil publicului larg, nu putem să nu arătăm neajunsurile grafice. Modelele şi n general lumea jocului ar fi putut fi, categoric, mai bine lucrată. Apoi, mai gravă este problema camerei care afectează şi gameplay-ul. n creature phase poţi muri de mai mule ori datorită camerei deosebit de enervante care se ntoarce greu şi nu poţi fugi la timp. n fazele mai strategice perspectiva este rigidă, camera se mişcă greu şi necesită atenţie suplimentară. Alte neajunsuri ţin de gameplay şi cred că erau destul de previzibile: atunci cnd ţi propui să faci prea multe nu-ţi ies toate aşa cum ar trebui. Deşi se vrea simplu, controlul este greoi de la nceput şi pnă la ultima fază, cnd n sfrşit devine acceptabil. De asemenea, jocul este foarte simplist. Bine, s-ar putea spune, acest lucru este bun pentru că, din nou, jocul trebuie să prindă un număr ct mai mare de jucători. S-ar putea ca această observaţie să fie subiectivă, nsă mi se pare că foarte multe aspecte din Spore prind n rndul publicului cu vrste foarte mici. Ce om matur poate privi cu entuziasm cum dansează sau cntă creaturile şi asta nu o dată, ci de zeci de ori, n scene, n opinia mea, mai enervante dect skill-ul social din Sims? Bine, nu e obligat să facă asta, poate să treacă la atac, nsă aici, cel puţin n stadiul de creatură, lucrurile stau şi mai rău. n afară de skill-urile inutile (charge e cel mai bun exemplu), lupta nu e dect o nşiruire de click-uri periclitată uneori de mişcările anormale ale camerei. Despre celelalte stadii, deja am spus că nu se pot compara cu vreun RTS sau builder din cauză că sunt mult prea simple. Mai trebuie menţionate şi dificultăţile din galactic phase, apărarea unor planete din sisteme mai ndepărtate n condiţiile n care dispui numai de o navă. E greu de nţeles ce colonizare n masă plănuieşte să facă jucătorul cu o singură navă. Evoluţie pe nţelesul tuturor? n sprijinul celor spuse mai devreme ar mai fi şi modul n care a fost abordat procesul evoluţiei. După cum se spunea, Spore ar fi trebuit să fie un joc revoluţionar din acest punct de vedere. nsă felul n care este tratată evoluţia este pueril. De la nceput pnă la sfrşit, jocul nu conţine niciun dram de realism: viaţa apare de pe un meteorit, există celule cu ochi sau gură, nu există nici un stadiu intermediar ntre organismele acvatice şi cele terestre, n sfrşit civilizaţia modernă e reprezentată de nişte organisme dubioase care nici măcar mamifere nu sunt (că sunt păsări, reptile, sau altceva, e la dispoziţia jucătorului să aleagă). Iar procesul evoluţiei ca achiziţionare de diverse structuri e destul de forţat. Pnă şi un copil poate să se ntrebe de ce dacă am adăugat aripi unui pui, toţi componenţii speciei vor avea şi ei aripi. Aici se poate obiecta că procesul evoluţiei e foarte greu de reprezentat ntr-un joc şi acest lucru este adevărat. nsă ar fi fost soluţii, eu mă gndeam că un sistem use-based ar fi fost foarte interesant, mult mai realist şi şi-ar fi găsit utilitatea şi ntr-un non-RPG. Mi se va reproşa, poate, că am pretenţii prea mari de la producători, nsă dacă ne gndim ct accent au pus pe ideea evoluţiei n prezentările pe care le făceau jocului, n-au nicio scuză.
Data publicării: 06 Septembrie 2008
Afişări: 2016

vezi toate articolele

Anunturi
Căutare
Recomandare
Test Drive Unlimited (PC)
Test Drive Unlimited este un GT / Street Racing Game, fiind unul dintre cele mai realiste jocuri ce se incadreaza in aceasta categorie. Jocul contine peste 70 de masini: Lamborghini, Ducati, Aston Martin, Mercedes, Saleen, Shelby, Jaguar, etc. toate fiind licentiate. Exteriorul masinilor cat si interiorul este detaliat la maxim. Jucatorul poate sa-si personalizeze masinile dupa bunul plac folosindu-se in exclusivitate de catalogul producatorului fiecarei masini.