Anunt
Platforme
Anunturi
Categorii
Zonă clienţi
Cover Story
Neverwinter Nights 2: Mask of the Betrayer
Neverwinter Nights 2: Mask of the Betrayer
Atat pentru cei care au indragit ultimul joc lansat de Obsidian, NWN2, cat si pentru cei care n-au apucat inca sa se bucure de campania originala, add-on-ul Mask of the Betrayer se anunta destul de promitator. Un RPG mai bogat in substanta si story, cu schimbari intr-ale gameplay-ului si menit sa corecteze multe din neajunsurile predecesorului sau, pana acum totul suna cat se poate de bine. Sa vedem cat a reusit sa indeplineasca aceste obiective. O alta lume Cam aceasta este impresia pe care o are jucatorul obisnuit cu atmosfera din NWN. In MotB, personajul, departe de Neverwinter, nu va recunoaste tinuturile in care se afla iar jucatorului adaptarea i se va parea putin cam ciudata. Da, e vorba si in MotB despre umbre, dar de aceasta data altfel de umbre, altfel de pericole si altfel de cautari. De la inceput pana la sfarsit, jocul te poarta in locuri exotice, exploatand la maxim lore-ul d&d. Jucatorul are asadar de a face cu zei, certuri intre acestia, blesteme, spirite, ruine si constructe sau artefacte foarte vechi. Care sunt pana la urma elementele care il rup efectiv pe jucator de atmosfera din jocul anterior? Probabil ca schimbarea cea mai semnificativa o reprezinta asa numitul Shadow Plane. In decursul noptii, jucatorul va avea acces la o dimensiune diferita a realitatii, populata de umbre si wraith-uri, vizibila doar in nuante de gri. In aceasta lume sumbra se pastreaza multe din “ranile” trecutului, pe care jucatorul va fi nevoit sa le foloseasca ca portite de intrare spre informatiile pe care le cauta. Misterul, precum si atmosfera intunecata din Shadow Plane ofera o noua perceptie asupra lumii jocului, care nu inceteaza sa dispara nici macar atunci cand, satul de alb si negru, personajul se intoarce pe plaiurile insorite ale rashemi-lor. Exista spirie si legende la tot pasul, de care, vrand-nevrand, jucatorul se impiedica si pe care pana la urma se vede nevoit sa le urmeze. Tinutul rashemi-lor are o atmosfera cu totul aparte, pe langa autoritatea detinuta de witches si de bersekerii care pazesc orasul, se ivesc mai multe probleme, pe care jucatorul le va infrunta in maniera in care va crede de cuviinta. Personajul mai are de a face cu celebrii red wizards of Thay, inamicii prin traditie al rashemi-lor. Si pentru ca totul sa fie si mai intunecat, questul principal nu va mai fi salvarea lumii, ci salvarea propriei persoane de o infricosatoare sete de a devora suflete. Eroul din Neverwinter, aproape de nerecunoscut, separat de acel “silver shard” care-l individualiza, trebuie sa ia atitudine in fata conditiei de spirit-eater. In functie de optiunile sale, el poate sa isi tempereze pornirile sau sa cedeze acestora. De ce m-am oprit atat de mult timp asupra atmosferei si conditiei personajului? Pentru ca pe parcursul jocului acestea vor conta, probabil, in cea mai mare masura. Acest lucru se poate decide usor dupa ce aruncam o privire la gameplay. Sub masca noutatii NWN2: MotB se poate mandri cu o si mai detaliata aplicare a regulilor d&d. Astfel, beneficiem de noi prestige classes, precum Scholar of Candlekeep, Red Wizard, Sacred Fist etc, de doua clase noi, Spirit Shaman si Favored Soul si de noi rase, precum half drow si genasi. Pe langa acestea se adauga epic feats si arme sau armuri legendare. Pe tot parcursul jocului va persita ideea de high-level, luptele vor fi mai dificile decat in NWN2, dar avem la dispozitie noi spell-uri sau tehnici de lupta. Luptele s-au imputinat, dar in acelasi timp au devenit si mai dificile, adevarate pietre de incercare pentru rabdarea jucatorului. Tot la schimbari in materie de gameplay intra si sistemul de crafting, care a fost facut mai usor de abordat. Jocul are si un etalon de masurare a timpului, astfel ca nu vom mai da rest fara sa stim ce ora este. Acest fapt nu este pur simbolic, ci conteaza pentru deschiderea portalelor spre Shadow Plane, prezente numai in timpul noptii. O alta schimbare, chiar mai importanta este modul in care personajul isi controleaza “setea spirituala”. Exista o bara care indica diferite stadii in care personajul trebuie sa devoreze spirite, altfel sufera diferite penalitati la atribute, sau in stadiul final isi da obstescul sfarsit. Desi se vrea a fi o schimbare in bine, personal, respectiva bara mi s-a parut cat se poate de stresanta, mai ales in locurile unde e mai mult de explorat. Bine macar ca producatorii s-au gandit sa opreasca “cronometrul” in timpul conversatiilor, altfel “soul-eater”-ul ajungea un fel de Raziel. Let’s do the talking… Un aspect cu totul deosebit al jocului(desi poate nu chair atat de surprinzator, avand in vedere cu ce ne-a obisnuit Obsidian)il reprezinta NPC-urile. Avand in vedere ca e vorba de un add-on, acestea sunt mai putine la numar, insa cu mult mai interesante decat oricare din personajele din NWN2. Fiecare cu planuri, probleme si “farame” de nebunie, pe care personajul principal le va reconstitui pe masura ce castiga influenta. Sistemul de influenta a fost imbunatatit, ajungand, in opinia mea la o forma optima. Astfel, ti se spune de fiecare data cata influenta ai castigat si cata influenta detii in total fata de NPC-ul respectiv. De asemenea, influenta se concretizeaza in anumite feat-uri, in functie de clasa NPC-ului. Si modurile in care se castiga influenta sunt din cele mai diverse: de la a vorbi frumos cu personajul respectiv, la a rezolva anumite questuri sau de a-ti dovedi competenta in anumite skilluri, precum lore sau spellcraft. Fara a intra in discutiile destul de stufoase cu NPC-urile, pentru a nu rapi placerea celor care sunt atenti la dialoguri, se mai poate remarca un lucru: rasele de care apartin companionii sunt care de care mai ciudate, precum hagspawn sau half-celestial, fapt ce le da un plus de personalitate. Replicile si actiunile acestora se desfasoara in stricta concordanta cu personalitatea lor, in unele momente avand impresia ca acestea ar fi personae reale. Un exemplu elocvent este mage-ul rational, care se bazeaza pe ceea ce a studiat, reticent la ritualurile zeilor sau alte manifestari de credinta. Daca in materie de NPC-uri v-a placut ce ati vazut in NWN2, in MotB, toate acestea au fost imbunatatite. Dialogurile sunt chiar interesant de urmarit, acestora adaugandu-li-se o voce a naratorului. Fragmentele narative aduc oarecum de Planescape: Torment. In general, perioadele de conversatie vor alterna cu puzzle-uri si lupte, reprezentand pauze bine meritate dupa adversari destul de…incomozi. Fiind mai scurt, jocul e cat se poate de concentrat si mult mai bine finist decat precedentul. Si daca tot am vorbit de finisare, sa vedem cum stam cu partea tehnica. Ce merge si ce nu merge Proababil ca dintre toate genurile de jocuri, cel mai greu e sa faci un RPG de nota 10. De ce spun asta? Pentru ca aproape intotdeauna cand a existat poveste, au existat NPC-uri si mini-povestioarele lor, au existat dialoguri pline de substanta si o atmosfera memorabila, acestea au fost nelipsite de neajunsuri in materie de grafica, mici deficiente de gameplay sau, in ultima vreme, de optimizare. NWN2: MotB nu face exceptie. Grafica a fost, intr-adevar, imbunatatita, mai ales in privinta texturilor care arata realmente mult mai bine. Mai vedem insa NPC-uri care trec prin stalpi sau prin usi, iar aceasta e de departe cea mai mica problema. Jocul schiopateaza cel mai mult la camera. Desi producatorii au promis ca vor imbunatati camera, personal, mi s-a parut mai stresanta ca in NWN2. Cu mouse sensivity la minim, camera tot “fugea” cand mi-era lumea mai draga in toiul unei lupte, nepermitand nici o manevra de precizie. Cel mai frustant e in labirintul de sub apa. Pe langa faptul ca acesta este standard foarte incalcit si intunecat, mai adaugi “ajutorul” nepretiut al camerei si-ti vine sa arunci monitorul pe geam. La “ce merge” putem nota sunetul. Muzica e mai putin repetitiva ca in NWN2, mentinand aceeasi calitate, insa conforma cu atmosfera complet noua. Vocile, sunt foarte bine realizate, multe din ele fiind chiar inspaimantatoare in Shadow Plane. De asemenea, in materie de optimizare, jocul sta mai bine decat predecesorul sau, nu mai sacadeaza asa usor la efecte mai spectaculoase iar timpii de incarcare sunt relative acceptabili. Spre final Per total, NWN2: MotB se dovedeste a fi un joc ce onoreaza reputatia celor de la Obsidian, ramasi acum singurii care duc mai departe traditia RPG-urilor de buna calitate. Cu toate minusurile pe care le are, jocul compenseaza prin atmosfera, feeling si story. Daca mai adaugam la aceasta si “mania” d&d-ului, NWN2 MotB se dovedeste a fi un joc de prima mana. Intr-adevar, mosteneste cateva elemente de la RPG-urile care au facut legenda, desi, dupa parerea mea, se aseamana mai mult cu Baldur’s Gate decat Planescape: Torment(Rashemi si Thay, God of Dead, hunger for spirits ar fi doar cateva argumente). Dar astfel de subtilitati sunt mai putin importante. Important e ca se mai pot face in continuare RPG-uri de calitate, pe viitor nu ne ramane decat sa ne punem increderea in Obsidian.
Data publicării: 05 Noiembrie 2007
Afişări: 1300

vezi toate articolele

Anunturi
Căutare
Recomandare
Test Drive Unlimited (PC)
Test Drive Unlimited este un GT / Street Racing Game, fiind unul dintre cele mai realiste jocuri ce se incadreaza in aceasta categorie. Jocul contine peste 70 de masini: Lamborghini, Ducati, Aston Martin, Mercedes, Saleen, Shelby, Jaguar, etc. toate fiind licentiate. Exteriorul masinilor cat si interiorul este detaliat la maxim. Jucatorul poate sa-si personalizeze masinile dupa bunul plac folosindu-se in exclusivitate de catalogul producatorului fiecarei masini.