Anunt
Platforme
Anunturi
Categorii
Zonă clienţi
Cover Story
GRID
GRID
Foarte mulţi dintre gamerii „profesionişti”, hrăniţi cu Need for Speed, au hulit Grid pentru realismul pe care îndrăzneşte să-l afişeze cu nonşalanţă, izbindu-i de parapeţi la fiecare curbă. „Ce rahat de control! Păi cum, am apăsat pe săgeata din dreapta când drumul făcea la dreapta, dar a dracului maşină, nu voia să ia curba! Şi n-aveam decat 200/h.” Replici de genul se aud din toate părţile. Se pare că a devenit la modă stilul pinball atunci când vine vorba de jocurile de curse. Însă cum nu despre asta este vorba, să vedem cu ce se mănâncă jocul. Chiar dacă am menţionat mai devreme termenul „realism”, asta nu înseamnă că GRID este tatăl simulatoarelor. Nici vorbă. Jocul este de fapt la jumătatea drumului dintre arcade şi simulator, cea din urmă fiind un pic mai evidentă în câteva tipuri de curse. Aşadar, putem spune că Race Driver Grid este jumătate arcade, jumătate simulator şi poate mulţumi atât un gamer în căutare de distracţie, cât şi unul în căutare de simulare. Viaţa de şofer De cum intrăm în joc, vedem meniul desfăşurându-se în faţa noastră şi avem de ales din două moduri de joc (în singleplayer): Grid World şi Race Day. Cel din urmă vă poate suna cunoscut, deoarece aveam un astfel de mod şi în Need for Speed – Prostreet, însă aici este ceva diferit. Putem controla detalii precum categoria maşinilor care vor lua parte la cursă, traseul, numărul de lap-uri, etc. . În Race Day însă, nu vom primi experienţă la sfârşitul cursei, indiferent de locul ocupat. Pentru experienţă va trebui să intrăm în celălalt mod de joc: Grid World. Acesta este de fapt un mod career, cu căteva lucruri noi şi diferite faţă de celelalte astfel de moduri văzute prin Need for Speed sau World Racing. Spre deosebire de acestea, în Grid nu vom începe prin a ne cumpăra o maşină, cu care să concurăm pentru noi înşine, ci ne vom începe aventura drept „şoferi de închiriat”, făcănd curse pentru alte echipe şi primind bani şi experienţă în funcţie de rezultatele obţinute. După ce strângem destui bani, vom avea posibilitatea de a ne cumpăra propriul garaj şi de a ne repara „rabla” aflată în plin proces de descompunere, moştenită probabil din moşi-strămoşi. De îndată ce reuşim să punem mâna pe propria maşină, putem să ne formăm şi propria echipă, sub numele căreia vom lua parte la curse. Putem alege combinaţia de culori şi desene care să apară pe fiecare maşină aflată sub stindardul echipei noastre, precum şi poziţia logo-urilor diferiţilor sponsori. Sponsorii vor da buzna imediat de cum ne formăm clubul, oferind recompense în bani pentru îndeplinirea diferitelor obiective: terminarea pe un anumit loc în cursă sau terminarea cursei fără prea mult damage suferit de bolid. Sponsorii devin din ce în ce mai cunoscuţi şi mai mari pe măsură ce avansăm în joc şi obţinem experienţă. Vorbim de experienţă, însă cu ce ne ajută punctele câştigate? După ce ne formăm echipa, următorul obiectiv este obţinerea licenţelor, care sunt 10 la număr, împărţite în trei categorii + una mai specială. Cele 3 categorii sunt împărţite după regiune, astfel încât avem: SUA, Europa, Japonia + cea Globală. Fiecare regiune are 3 nivele, primele două avănd fiecare un total de 6 turnee, iar ultimul nivel doar 3 turnee, doar că niţel mai complicate. După ce obţinem 5 trofee într-un nivel obţinem şi licenţa necesară nivelului următor, lucrurile fiind puţin diferite însă în cazul licenţei Global, pentru care este nevoie de un număr fix de puncte de experienţă, indiferent de regiunea sau nivelul în care le obţinem. Fiecare turneu necesită un anumit tip de maşină, iar maşinile pot fi cumpărate în două moduri: ori nou-nouţe, ori uzate de pe Ebay, la un preţ ceva mai scăzut. Maşinile, odată cumpărate, pot fi folosite în mai multe curse şi nu necesită reparaţii. Putem însă să le spălăm, deoarece, în mod ciudat, deşi damage-ul nu se păstrează de la o cursă la alta, praful da. Următorul pas în cariera noastră de şoferi îl vom face în momentul în care strângem destui bani pentru a ne mări garajul. Ce înseamna asta? Înseamnă că încap mai multe maşini în el şi că putem să ne angajăm un coechipier care să concureze alături de noi. Coechipierii sunt şi ei, specializaţi în diferite tipuri de curse: unii ştiu să se descurce mai bine cu maşinile de tip Touring Cars, alţii cu bolizii GT2 şi tot aşa. În funcţie de cât de experimentaţi sunt, aceştia vor cere un anumit procent din câştiguri la sfârşitul curselor. De menţionat faptul că, chiar dacă avem echipă, coechipier şi maşini una şi una, posibilitatea de a concura pentru alte echipe nu dispare, putănd apela la ea ori de câte ori ne găsim într-un impas financiar, singurul dezavantaj fiind acela că experienţa câştigată în aceste curse este infimă, aproape nulă. În Grid, cursele se desfăşoară pe sezoane. Într-un sezon avem timp să completăm în jur de 4-5 turnee, iar la sfârşitul acestuia ni se oferă posibilitatea de a concura în celebra competiţie „24 Heures du Mans”. O bună bucată de carieră va trebui să conducem pentru alte echipe, bolizii necesari acestui turneu fiind extrem de scumpi. Bineînţeles, cursa nu durează 24 de ore reale, ci mai degrabă undeva în jur de 15 minute. Gameplay înşelător Haideţi să aruncăm o privire şi asupra celorlaltor capitole. Gameplay-ul în primul rănd, suferă destul de mult de pe urma faptului că jocul este o corcitură de simulator şi arcade. De ce? În momentul în care facem o cursă din categoria Pro Tuned, să zicem, observăm cum maşina se „ţine” bine de şosea, luănd curbele fără a derapa incontrolabil în toate părţile. Însă dacă luăm aceeaşi maşină şi efectuăm o cursă de tip Drift, vedem cum alunecă pe asfalt ca pe gheaţă, uşurându-ne ruşinos de mult treaba. Apropo de gheaţă, din păcate nu vom întâlni niciun fenomen meteorologic în joc, vremea fiind hilar de stabilă şi de frumoasă. În rest, nu avem nimic de reproşat cănd vine vorba de condus. Senzaţia de viteză este uimitoare, fiecare părticică a maşinii tremurănd la fiecare denivelare. De asemenea, fizica maşinii este grozav realizată, un simplu pneu rămas pe carosabil fiind de ajuns pentru a ne răsturna dacă îl luăm înainte cu o viteză demnă de Star Wars. Damage-ul suferit de pe urma accidentului este foarte bine realizat, maşina fiind formată din o grămadă de bucăţi separate, care cad, se îndoaie sau se zgârie. Desigur, maşina nu mai poate rula după ce a fost buşită de prea multe ori. Foarte des ne vom trezi cu roţile pe langă automobil, după o ciocnire mai curajoasă cu un zid sau cu un gard şi nu vom mai putea continua cursa. Avem însă posibilitatea de a folosi opţiunea „Flashback”, pentru a remedia lucrurile. Flashback-ul este asemănător cu un replay viewer, deoarece ne lasă să derulăm înapoi căteva secunde din cursă şi să evităm accidentul. Mulţi dintre voi probabil consideraţi acest lucru drept trişat, însă este destul de folositor, mai ales atunci când te izbeşti chiar la sfârşitul cursei şi nu ai chef să reiei totul. Aceste lucruşoare sunt posibile datorită engine-ului grafic superb, capabil să afişeze un număr monstruos de detalii. Atât maşinile, cât şi traseele sunt modelate ireproşabil şi au un look foarte realist. Fiecare maşină beneficiază de vedere de bord, borduri care n-au fost nici ele făcute de măntuială, fiecare arătând înfricoşător de real. Traseele sunt destul de diferite între ele, locaţiile variind de la docurile din Yokohama, la circuite din San Francisco şi şosele publice din Europa. Sunetul nu iese cu nimic din comun, însă este incitant atunci când într-o cursă importantă suntem acompaniaţi de o melodie vioaie, melodie al carei ritm variază în funcţie de viteza maşinii şi de timpul rămas până la sfârşitul întrecerii. Prin meniu muzica este constituită dintr-o singură melodie de fundal, restul fiind acoperit de sunetele butoanelor pe care le apăsăm. Vocile coechipierilor sunt însă deranjante uneori, şi nu din cauză că ar suna prost, ci din cauză că de cele mai multe ori nu au de spus nimic important, sâcâindu-ne degeaba în majoritatea cazurilor. Motoarele sună acceptabil, iar bufniturile şi scârţâielile sunt şi ele la locul lor. Multiplayer-ul ne lasă să ne jucâm atât în LAN, cât şi pe plaiurile internetului, alături de până la 11 amici simultan. Pe internet, putem alege să participăm în curse pentru rank, câştigând experienţă şi reputaţie în diferite clasamente. În final... În final, nu putem să negăm că Race Driver Grid este un joc excelent. De fapt, putem afirma că este probabil cel mai bun joc de curse de la Need for Speed - Porsche încoace, iar cu puţină atenţie, ar fi putut să fie peste acesta. Păcat însă de acele probleme de gamplay, ce-i drept destul de minore, dar sunt acolo şi nu le putem trece cu vederea.
Data publicării: 12 August 2008
Afişări: 1483

vezi toate articolele

Anunturi
Căutare
Recomandare
Test Drive Unlimited (PC)
Test Drive Unlimited este un GT / Street Racing Game, fiind unul dintre cele mai realiste jocuri ce se incadreaza in aceasta categorie. Jocul contine peste 70 de masini: Lamborghini, Ducati, Aston Martin, Mercedes, Saleen, Shelby, Jaguar, etc. toate fiind licentiate. Exteriorul masinilor cat si interiorul este detaliat la maxim. Jucatorul poate sa-si personalizeze masinile dupa bunul plac folosindu-se in exclusivitate de catalogul producatorului fiecarei masini.